prididi [At: PSALT. HUR. 35^r/1 / V: (îrg) ~dădi, ~dedi, (înv) prădădi, (reg) ~dudi / Pzi: ~desc / E: slv прѣдати] 1 vt (Înv; îf pridădi) A preda în mâinile cuiva. 2-3 vtr (Iuz; îf prădădi, pridădi) A se dărui. 4 vt (Înv; îf pridădi) A cuceri. 5 vt (Pop) A învinge. 6 vt (Rar) A stăpâni. 7 vt (Pop) A năpădi. 8-9 vit (Rar; d. lacrimi, sânge) A podidi. 10-14 vti (Îcn) A (nu) fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt Si: a răzbi, (pop) a dovedi, (reg) a puclui.