PRIGOANĂ s. f. (ȚR, Trans. SV) Neînțelegere, ceartă, dispută, conflict. B: Pentru care papă, luteranii și calvinii ... au mari prigoane și întrebări. C. CANTACUZINO. C: Și aceastea zicînd el, ieșiră jidovii multă prigoană avind între ei. N. TEST. (1648). Etimologie: prigoni. Vezi și prigoni. Cf. c a l a b a l î c, d i h o n i e, h ă b r u ș a g, î n v ă l u ș a g, p o t c ă , v ă l ă ș a g, z a r v ă, z a v i s t i e, z ă h ă i al ă.