prilejésc v. tr. (vsl. prilezati, a sta alăturĭ, a persevera, d. ležati, a zăcea, leštĭlegon, a se culca. V. polignesc). Ocazionez, cauzez: plecarea luĭ prileji descoperirea. V. refl. Găsesc prilej: dușmaniĭ nu s’aŭ prilejit să năvălească. Mă întîmplu, găsesc prilej (mă zgodesc): așa s’a prilejit și boĭerilor (Cost. 1, 292). – Și pre- (ib. 318).