pripășire sf [At: POLIZU / V: (îvr) prăp~ / Pl: ~ri / E: pripăși] 1-2 Stabilire (temporară) a unei ființe undeva sau pe lângă cineva, venind din altă parte Si: (pop) aciuare, oploșire, pripășit¹ (1). 3 (Fam) Încuibare. 4 Luare și ținere a unei ființe venind din altă parte pe lângă sine, oferind adăpost și cele necesare traiului Si: (pop) oploșire, pripășit¹ (3).