prispă sf [At: URICARIUL, V, 323/5 / V: (reg) ~scă, ~smă, ~izmă / Pl: ~pe / E: ucr приспа] 1 Parte exterioară a unei case țărănești, ca un fel de terasă îngustă și acoperită în partea de sus, construită din lut sau din pământ bătătorit, din lemn sau din piatră, de-a lungul peretelui din față și a celor laterali, adesea mărginită de o balustradă de lemn sau de zidărie și de stâlpi care susțin streașina Si: (reg) podmol, prăguș, prici³, prus, streașină, streie, supărete, taban, tălpoane, târnaț, târnăcior, vatră, vătruță. 2 (Îvr) Platformă la vagoanele de cale ferată. 3 (Olt) Tindă la o casă țărănească. 4 (Reg) Temelie la o casă țărănească. 5 Formă de relief, situată la o altitudine oarecare Si: platformă. 6 Dig rudimentar de pământ sau de lemn, folosit pentru a menține un anumit nivel al apei din bălți, lacuri etc. provenite din apele curgătoare.