probălui vt [At: CANTEMIR, HR. 184 / V: (îrg) prăb~, prubul~, (înv) probol~, (reg) preb~, ~bul~, (css) prăbăli, ~li, prubăli / Pzi: ~lesc / E: probă + -ălui] 1 (Îrg) A încerca să dovedească ceva. 2 (Îrg) A face tentative de... 3 (Îrg) A proba (1). 4 (Îrg; c. i. oameni) A pune la încercare. 5 (Îrg) A proba (4). 6 (Reg; urmat de o propoziție introdusă prin „că”, „cum” etc.) A chibzui. 7 (Reg; urmat de o propoziție introdusă prin „că”, „cum” etc.) A presupune Si: a bănui, a crede. 8 (Îf prubului) A stabili. 9 (Îf prubului) A potrivi.