PROCLITIC, -Ă, proclitici, -e, adj. (Gram., despre cuvinte; în opoziție cu enclitic) Care este legat de cuvîntul următor și nu are accent propriu. Pronumele mi-, ți-, l- etc. sînt proclitice. ▭ Dacă comparăm formele articulate cu articolul enclitic în romînește și cele romanice apusene cu articolul proclitic constatăm o îmbogățire numerică a fondului principal la acestea din urmă. GRAUR, F. L. 181. Articolul posesiv, articolul adjectival și cel nedefinit sînt proclitice. IORDAN, L. R. 338.