*proletár m. (lat. proletarius, d. *proletum, populațiune, care vine d. proles, rasă, din răd. ol, ca și abolesc, adolescent). În vechea Romă, sărac din ultima clasă, scutit de bir și considerat numaĭ din punctu de vedere a munciĭ pe care ar fi putut-o îndeplini: populațiunea Romeĭ în timpu imperĭuluĭ se compunea în mare parte din proletarĭ. Om care n’are altă avere de cît munca mînilor. Proletar intelectual, muncitor care trăĭește din munca creĭeruluĭ (scriind, vorbind, cîntînd, pictînd ș. a.). Adj. Populațiune proletară.