PROLETAR², -Ă, proletari, -e, s. m. și f. 1. Muncitor salariat din societatea capitalistă, lipsit de mijloace de producție, care pentru a trăi este silit să-și vîndă forța de muncă capitalistului. Proletari din toate țările, uniți-vă! ▭ S-au bucurat proletarii conștienți din toate țările de strălucita reușită a fraților lor. PĂUN-PINCIO, P. 113. Împărat și proletar [titlu]. EMINESCU, O. I 56. Nicăieri ideile comuniste nu nasc și nu sporesc mai mult decît în țările unde țăranii sînt reduși la starea de proletari. KOGĂLNICEANU, S. A. 183. 2. (în Roma antică) Cetățean sărac, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută, fixată prin lege.