PROMOROACĂ s. f. Chiciură. Ramurile copacilor stăteau învăluite într-o promoroacă de pietre scumpe, care scînteiau lin, neclintit. SADOVEANU, O. III 545. Iarna tristă-mbracă Streșinile somnoroase, Pune văl de promoroacă Peste pomi și peste case. TOPÎRCEANU, P. 169. Cînd venea tata noaptea de la pădure din Dumesnicu, înghețat de frig și plin de promoroacă, noi îl speriam sărindu-i în spate pe întuneric. CREANGĂ, A. 37. ◊ Fig. Nevoile i-au pus devreme promoroaca în păr. CAMILAR, N. II 232.