PRONAOS, pronaosuri, s. n. 1. Partea dinspre ușă a unei biserici; tindă. Ploaia izbea în naos abundentă, și numai în pronaos și în altar puteai găsi într-adevăr un colț adăpostit. GALACTION, O. I 80. ♦ Încăpere a unui templu grec, care servea ca vestibul și era așezată în fața sanctuarului. 2. (Neobișnuit) Prolog. Moartea lui Dante Alighieri. Tragedie. Un pronaos, trei acte și un epilog. MACEDONSKI, O. II 275. În timpul pronaosului lumina din teatru va fi stinsă. id. ib. 276.