propovăduire sf [At: (a. 1765) GCR II, 79/23 / V: (înv) ~păv~, ~păved~, ~ved~ / Pl: -ri / E: propovădui] 1 Recomandare publică a unor învățături morale, concepții, doctrine religioase cu scopul de a fi împărtășite de cât mai mulți oameni Si: (înv) mărturisire, (înv) mărturisitură, (înv) propovedanie (1), (îvr) propovedire. 2 (Îvr; îf propoveduire) Ceea ce este prezis. 3 (Îrg) Prezentare a unor idei, principii, teorii, metode etc., în scopul popularizării și împărtășirii lor Si: popularizare.