PROSTIE s. 1. nătîngie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, (rar) nătîngeală, netoție, tonție, (franțuzisrn rar) sotiză, (înv. și reg.) nătărăie, (înv.) nărozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbială.) 2. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prosteală, tîmpenie, (înv.) prostime. (A dat dovadă de o mare ~.) 3. gogomănie, nătîngie, neghiobie, nerozie, nesocotință, stupiditate, (rar) netoție, (înv. și reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (înv.) prostăticie. (Ce e ~ asta?) 5. aberație, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, stupiditate. (Ce susții tu e o ~.) 6. gafă, poznă. (A comite o ~.) 7. copilărie, naivitate. (Ce faci tu e o ~!) 8. bagatelă, chițibuș, fleac, mărunțiș, nimic, (înv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~ii.)