PROVIZIE, provizii, s. f. 1. (Mai ales la pl.; la sg. cu sens colectiv) Produse de întreținere, în special alimente, constituind un stoc, o rezervă pentru o anumită perioadă. Mulți studenți veneau de acasă încărcați cu provizii. CĂLINESCU, E. 160. Scăpasem de provizie uscată, de carnea sărată la butoi. BART, S. M. 96. Mi-am făcut provizii de lemne și de legume. ALECSANDRI, T. I 371. ◊ Fig. Așa lasă toate. incendiile mari, după ce se sting, o provizie de căldură ascunsă, de care multă vreme mai fumegă zidurile arse. VLAHUȚĂ, O. A. III 60. Mîni voi scrie lui Ghica la Londra, ca să se gîndească la «Convorbiri» și să le dea de hrană din provizia ce a făcut în timpii din urmă. ALECSANDRI, S. 157. 2. (La sg.) Cantitate de produse (în special alimente) destinate pentru a fi consumate într-un anumit timp; rație. Coboară din munte... ca să-și primească din cînd în cînd provizia de mahorcă și de rachiu. C. PETRESCU, R. DR. 129. Provizia trupei și a ofițerilor pentru zece zile de mare va fi adusă la bord. BART, S. M. 13.