PRUJI, prujesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A glumi, a șugui; a spune snoave. A fost un urs. – Care urs, cînd avea înfățișare femeiască și era despletită? – Atuncea ursoaică. – Dumitale iți vine a pruji, ca totdeauna. SADOVEANU, F. J. 55. Flăcăii... cîntă din gură, glumesc, prujesc și chiuie. La TDRG. De mi-ar fi fost de prujit, Ilincă dragă, nu băteam un an întreguț același drum. CONTEMPORANUL, VII 483.