prunc m. (lat. proventus, lucru provenit, progenitură, puĭ, trecînd pin fazele *proent, *pruínt, *prunt [de unde vine ung. poronty, porongy], apoĭ prunc după junc. Cp. cu crunt). Copil, maĭ ales care suge încă saŭ e ținut în brațe. – Dim. pruncușor, -uléț, pruncúț. Fem. pruncă, pl. e, copilă, fetiță (Trans. P. P.).