prunc, prunci, s.m. – 1. Copil (în general). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). 2. Fiu. 3. Băiat; cocon. – Et. nec. (DEX); cuvânt autohton (Russu, 1981); lat. puerunculus „copilaș” (Pușcariu, Drăganu, cf. DER; MDA). Cuv. rom. > magh. poronty, prunkuj, pruncs (Bakos, 1982).