prânzișor sn [At: LEX. MARS. 238 / V: (reg) ~știor, ~zășor, ~zcior, ~zșor, ~njor, ~nstior, ~nșor, ~nștior / Pl: ~șoare / E: prânz + -ișor] 1-2 (Îrg; șhp) Prânz (1) (mic) Si: (îrg) prânzuc (1-2), prânzuleț (1-2), prânzurele (1-2), prânzușor (1-2), prânzuț (1-2). 3 (Îvp) Prânz (8). 4 (Rel; reg) Pomană care se face în cursul dimineții, în primele 8-9 zile după moartea cuiva Si: (îrg) prânzuț (3), prânzuleț (3). 5 (Rar) Ceea ce se pregătește sau se mănâncă la prânzișor (3) Si: (reg) prânzuț (4). 6 (Pop; șîs prâzciorul ăl mic) Moment al zilei, situat de obicei în primele ore ale dimineții, când se ia prânzișorul (3) Si: (reg) prânzcean. 7 (Pex) Interval de timp care variază după regiuni și anotimpuri, reprezentând prima parte a zilei. 8 (Reg) Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (6) Si: (reg) prânzușor (3).