prăbuși [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~ăvu~ / Pzi: ~șesc, (rar) prăbuș / E: bg пробуша (ce)] 1 vr A cădea brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare rostogolindu-se, sfărâmându-se, distrugându-se, deteriorându-se, rănindu-se etc. Si: a se povârni, a se prăvăli, (reg) a se oroia. 2 vtf A face să cadă brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare. 3 vtf A doborî, a trânti la pământ. 4 vtf (Fig) A decădea în mod brusc. 5 vtf (D. ape) A curge cu repeziciune pe un loc abrupt. 6 vtf (D. ape) A cădea de la înălțime, formând o cascadă Si: a se prăvăli. 7 vtf (Med; d. tensiunea arterială) A scădea brusc. 8 vtf (Rar) A se repezi spre cineva sau asupra cuiva, încercând să-l doboare. 9-10 vtr A (se) îndrepta în goană într-o anumită direcție, la vale. 11 vt (Îvr) A călca în picioare Si: a strivi, a zdrobi. 12 vr (Buc) A se scufunda. 13-14 vtr (Fig) (A lua sau) a face să ia sfârșit.