PRĂDALNIC, -Ă, prădalnici, -e, adj. 1. Care are caracter de jaf, care stoarce, exploatează, oprimă pentru a se îmbogăți. La jefuirea sîngeroasă a muncitorilor minieri se adăuga exploatarea prădalnică a bogățiilor carbonifere ale țării. GHEORHIU-DEJ, ART. CUV. 469. (Fig.) Nu-i venea încă a crede că a scăpat de prigoana prădalnicei cadențe. C. PETRESCU, A. R. 58. ◊ (Substantivat) Prădalnicii răpeau ce agoniseau strîngătorii. SADOVEANU, E. 24. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă, răpitor. Sub cerul de primăvară, Vulturul prădalnic zboară. DEȘLIU, M. 67. Și vulturi mari, prădalnici, cu gheare înarmați, S-adună, lăsînd puii pe vîrfuri de Carpați. ALECSANDRI, P. A. 129.