prădat², ~ă [At: PSALT. 318 / Pl: ~ați, ~e / E: prăda] 1 a (D. țări, ținuturi, așezări, locuri etc.) Care a fost jefuit, devastat. 2 a (D. oameni) Care a fost deposedat de bunuri, prin acte silnice, violente. 3-4 sf, a (Reg; șîs concina ~ă sau concina pe ~te) Specie de concină² (1) nedefinită mai îndeaproape. 5 a (Trs) Sărac. 6 a (Îs) Tabinetul pe ~te Tabinet nedefinit mai îndeaprope. 7-8 smf, a (Înv) (Om) aflat în stare de robie Si: captiv (1-2). 9 a (Îvr; d. oameni) Blestemat.