PRĂFĂRIE, (2) prăfării, s. f. 1. Cantitate mare de praf, praf mult. Văzduhul și prăfăria, răscolite necontenit, păreau ca o mare cuprinsă de furtună. MIHALE, O. 192. La orizont, prin prăfărie, se zăresc o mulțime de turle. DELAVRANCEA, O. II 271. 2. (Învechit) Locul unde se fabrica sau se depozita praful de pușcă; pulberărie. A preferit... să puie foc prăfăriei, să saie în aer cu palat cu tot, decît să cadă pe mîinile ienicerilor. GHICA, S. A. 33.