prăpástie f. (vsl. propastĭ, rus. própastĭ. V. prăpădesc). Abis, precipițiŭ, loc foarte adînc în care poțĭ cădea: prăpăstiile Carpaților. Pl. Fig. Iron. Enormitățĭ, bazaconiĭ, prostiĭ saŭ mincĭunĭ colosale: ce prăpăstiĭ spune acela? – Vechĭ prăpáste și propáste, pl. ăștĭ.