PURIFICA, purific, vb. I. Tranz. A face să fie pur, îndepărtînd corpurile sau substanțele străine; a curăța. (Refl.) Vaporii sînt din nou alungați în alte cazane, se condensează, se aleg, se amestecă și se purifică. C. PETRESCU, A. 465. ◊ Fig. Se întorcea cu plămînii purificați de balsamul rășinei. C. PETRESCU, Î. II 242. ♦ A elimina dintr-o limbă diferite cuvinte și expresii considerate, din anumite motive, ca necorespunzătoare aspectului pe care cineva vrea. să-l impună unei limbi. Acest curent [latinist], tot purificînd limba, tindea la desființarea ei. IBRĂILEANU, SP. CR. 88. ◊ Refl. A deveni mai pur din punct de vedere moral. Apostol Bologa trecu înainte... cu sufletul plin de încredere, împăcat și mulțumit, parcă s-ar fi purificat într-o baie de virtute. REBREANU, P. S. 89.