PURTAT², -Ă, purtați, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Uzat, vechi. Hainele mele... să mă-mbrac... ale purtate. DELAVRANCEA, O. II 354. Dascălul îi dăduse niște pantaloni roși, un surtuc petecit și o pălărie purtată. SLAVICI, O. I 79. 2. (Despre oameni) Umblat (prin lume); cu experiență. Tatăl lui Boldur, om purtat prin străinătăți... a schimbat altă orînduială. C. PETRESCU, R. DR. 94. D-ta, moș Nichifor, ești om purtat, știi mai bine decît mine. CREANGĂ, O. A. 118.