pustietate sf [At: URECHE, L. 192 / P: ~ti-e~ / V: (reg) ~tâi~, ~tânăt~, ~iat~, (înv) ~teit~, ~inie~, (îvr) ~iit~ / Pl: ~tăți / G-D (rar) ~țăței / E: pustiu + -etate] 1 Pustiu (1). 2 (Spc) Deșert (23). 3 (Reg; îe) Ducă-se-n ~ Ducă-se pe pustii. 4 (Înv) Teritoriu devastat, jefuit Si: pustiu (12). 5 (Mol; Dob) Loc sau casă lăsată în paragină, părăsită. 6 (Îvr) Teren care nu aparține nimănui Si: pustiu (13). 7 Loc foarte puțin populat Si: (Îvp) pustiu (17), singurătate. 8 Liniște. 9 (Mol) Avere mare în bani.