pustnic, ~ă [At: COD. TOD. 216 / V: pusnic, (înv) postnec, pos~, ~tinic / Pl: ~ici, ~ice / E: slv поустиньникъ] 1-2 smf Om (laic sau) călugăr care trăiește izolat de lume, ducând o viață închinată rugăciunii și plină de privațiuni Si: anahoret, (liv) ascet, eremit, schimnic, sihastru. 3-4 smf, a (Pan) (Persoană) care duce o viață retrasă, izolată de societate etc.