PUSTNICIE, pustnicii, s. f. Viață, stare de pustnic; schimnicie, sihăstrie. V. ascetism. Eu n-am fost de pustnicie, Căci am fost de voinicie. ALECSANDRI, P. P. 229. ♦ Fig. Singurătate. Oh! Lucrurile cum vorbesc.. Și cîte nu-ți mai povestesc În pustnicia lor retrase: Cu tot ce sufletu-ți uitase Te-mbie sau te chinuiesc. MACEDONSKI, O. I 179.