putoare sf [At: PRAV. GOV. 126^v/12 / V: (îvr) ~ore / Pl: ~ori / E: ml putor, -is] 1 (Cu determinări care precizează sensul) Emanație rău mirositoare Si: duhoare, exalație, puturoșenie (3), (frr) miasmă. 2 Atmosferă viciată de putoare (1) Si: (frr) miasmă. 3 (Rar; îc) ~a-dracului Substanță medicamentoasă urât mirositoare, nedefinită mai îndeaproape pbl, pe bază de sulf. 4 (Pfm) Persoană leneșă, murdară sau lipsită de caracter. 5 (Pfm) Femeie de moravuri ușoare. 6 (Îvr; îf putore) Fecale.