PUTREGĂIT, -Ă, putregăiți, -te, adj. (Regional) Putrezit, putred. Ușa era putregăită și atîrna strîmb, deschisă. DUMITRIU, B. F. 59. Văzu cît e de jos tavanul casei... cît îs de murdari pereții și scîndurile dușumelei putregăite. ARDELEANU, D. 69. Brazi înalți și stufoși... cu rădăcini împleticite ca șerpii, cu găuri putregăite în care se adăpostesc șoimii. GANE, N. II 37.