pânză f. 1. țesătură din fire de in, cânepă sau bumbac; a lega gura pânzei, a veni la capăt, a se alege cu ceva: astăzi am putut lega și noi gura pânzei ISP.; 2. prin analogie: pânză de păiajen; 3. pânză ce acopere fața mortului, giulgiu: galben la față parcă-i luase pânza de pe obraz CR.; pl. pânzele albe, moartea: o să mă judec până în pânzele albe; 4. fig. fășie lungă: sub o pânză de lumină lunca pare adormită AL.; 5. pânză preparată pe care se pictează; 6. tabloul unui pictor: o pânză de Correggio EM.; 7. bucată de pânză legată de vergurile sau de antenele catartelor și care, umflată de vânt, face să înainteze corabia; 8. (arhaic) ceată armată: șapte pânze de oști BĂLC.; 9. lama dințată a unei săbii, a unui cuțit, a unui ferestrău. [Lat. *PANDIA, din PANDERE. a întinde)]. ║ adv. compact: ploaia curge pânză; ține-te pânză (să nu te rupi)! fă-ți curaj și te pregătește de luptă.