Definiția cu ID-ul 504968:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pîrlog (-oage), s. n. – Țarină, ogor negru. – Var. pîrloagă, Trans., prilog, Olt. priloagă. Megl. părloagă. Sl. prĕlogu „schimb” (Cihac, II, 246; Conev 41), cf. sb. prijelog, slov. prêlog, mag. parlag. – Der. împîrlogi, vb. (a lăsa ogor negru).