PĂCĂLICI s. m. Persoană care are obiceiul să păcălească pe alții. V. farsor. Moșul... e tipul satirului romîn, păcălici bătrîn cu inimă tînără. La TDRG. Dacă nu este un nebun, este totuși un păcălici. MACEDONSKI, O. III 74. ◊ (Adjectival; în forma regională pîcîlici) A fost odată un om pîcîlici. ȘEZ. III 129. – Variantă: (regional) pîcîlici s. m.