părinte m. 1. tată (cu o nuanță de solemnitate): a fost un adevărat părinte pentru mine; 2. titlu de onoare dat preoților si călugărilor: lasă grija sfinților în seama părinților EM.; 3. cel ce a făcut mult pentru binele public: părintele poporului; 4. creator, fundator: Herodot e părintele istoriei; 5 pl. tata și mama: părinții noștri; părinții conscriși, senatorii în Roma antică; sfinții Părinți, cei mai iluștri învățați ai Bisericii creștine, ale căror scrieri au un caracter dogmatic. [Lat. PARENTEM].