părticeá (vest) și -cícă (est) f., pl. ele (d. parte orĭ d. lat. *particella, de unde și it. particella și fr. parcelle. V. particulă și parcelă). Parte mică din orĭ-ce: părticică de moșie, de avere, de postav, de pîne. Bucățică de prescură care, după ce s’a tăĭat agnețu, se taĭe și se dă credincĭosuluĭ care o cere. V. cest 1, meridă, țencușe.