PĂRTICEA, -ICĂ, părticele, s. f. Diminutiv al lui parte. 1. v. parte (I 1). Fiecare clăcaș va primi părticica lui de pămînt. CAMIL PETRESCU, O. II 283. [Proprietarul] nu are dreptul de a deposeda, pe țărani de părticelele lor de pămînt. KOGĂLNICEANU, S. A. 159. 2. v. parte (I 3). Mult-puțin ce-am cîștigat, Părticica nu și-a luat; S-a. supărat ș-a plecat. TEODORESCU, P. P. 559.