părtinitor, ~oare [At: MINEIUL (1776), 14^v2/30 / V: (înv) ~ten~, ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: părtini + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care favorizează în mod conștient pe cineva Si: (rar) parțial², (reg) părtăluitor, (înv) ocrotitor, protector Vz subiectiv. 3 a (Înv; d. circumstanțe) Favorabil. 4-5 smf, a (Înv) (Persoană) care participă la ceva. 6-7 smf, a (Înv) (Persoană) care contribuie la ceva.