PĂSUI², păsuiesc, vb. IV. Tranz. A permite cuiva să întîrzie cu achitarea unei obligații (în special bănești); a aștepta. V. amîna. Gogu o va mai păsui pentru plata datoriei. REBREANU, R. I 188. Era în întîrziere cu trei rate la credit, nu-l mai puteau păsui. VLAHUȚĂ, O. A. III 42. ♦ ( A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva. Ercule nu-l mai păsui [pe Gerion], ci, întinzînd arcul, mi-l ochi tocmai în piept. ISPIRESCU, U. 57.