PĂTAT, -Ă, pătați, -te, adj. Cu pete, murdar, murdărit. Coală de hîrtie pătată. ♦ Cu pete sau semne de culoare diferită. (Cu pronunțare regională) Numa-s neagră și patată Și prin străini depărtată. ȘEZ. III 153. ◊ Fig. Amară trebuie să fie [moartea] pentru omul cu cugetul pătat. NEGRUZZI, S. I 243.