PĂTRUNDERE, pătrunderi, s. f. Acțiunea de a (se) pătrunde și rezultatul ei; penetrație. 1. Intrare; răzbatere. Pătrunderea milioanelor de femei absolut în toate domeniile muncii și a vieții publice a adus o schimbare radicală în situația ei. SAHIA, U.R.S.S. 105. 2. Adîncimea la care a pătruns un corp. 3. Fig. Capacitatea de a înțelege ceva, agerime de minte; pricepere, perspicacitate. Cei doi prietini schimbară o privire de înțelegere, zîmbind de pătrunderea moșneagului. SADOVEANU, O. VII 121. În judecăți să aibă pătrundere-nțeleaptă. NEGRUZZI, S. II 262. Munteanul e sprinten, potrivit în legăturile lui, mai mult mușchi decît carne, vesel din fire, glumeț și plin de pătrundere. RUSSO, O. 101. 4. Fig. Puterea de a înduioșa, de a emoționa. [Căpitanul Manoli] cînta strașnic; avea și glas și pătrundere. CARAGIALE, P. 101. ◊ (Rar) Înduioșare. Despre pătrunderea inimii maica Evlampia n-avea nici o știință. GALACTION, O. I 315.