raclă sf [At: HERODOT (1645), 229 / V: (îvp) lacră (Pl: lacre), (înv) rahlă (Pl: răhli) / Pl: -le / E: bg ракла] 1 (Îvp) Sicriu. 2 (În practicile religiei creștine) Sicriu (mic) în care se păstrează moaștele sfinților. 3 (Îvp) Ladă (mare și ornamentată) în care se păstrează diferite obiecte. 4 (îvp; îs) ~la legii Cutie în care se păstrează tablele legii la evrei. 5 (Pop) Cutie de lemn cu capac în care se păstrează anumite alimente. 6 (Buc) Despărțitură într-un hambar, într-un dulap etc. 7 Sertar. 8 Porțiune cuprinsă între două grinzi ale podului casei, între două picioare ale unui uluc. 9 (Îrg) Bucată de pământ Si: parcelă. 10 (Reg) Suprafață de pământ cuprinsă între două drumuri. 11 (Reg) Pânză urzită din două feluri de bumbac.