RAPORTA², raportez, vb. I. Tranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera (ceva) în relație cu... Raportate la același punct, nu pot să existe două adevăruri opuse, în același timp. CAMIL PETRESCU, U. N. 151. ♦ Refl. A se referi la ceva, a fi sau a sta în legătură cu ceva. Neavîndu-l sub ochi, a trebuit să mă raportez la cele ce mi se spuneau. KOGĂLNICEANU, S. A. 126. 2. (Mat.) A găsi valoarea pe care o are o mărime, cînd a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. (Top.) A reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren. – Prez. ind. și: (pers. 3) raportă.