RAPORTA³, raportez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A prezenta (în scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva (mai ales a unui șef). Sosi într-un suflet jandarmul și raportă că trăsura cu domnii tocmai a cotit spre curtea lui Miron Iuga. REBREANU, R. II 83. Anchetați urgent scandalul Costăchel Gudurău cu directorul prefecturii și raportați imediat. CARAGIALE, O. II 102. Nu aș face mai bine s-o las în pace și să-i raportez ei că nu pot nimic? BOLINTINEANU, O. 433. ♦ A relata, a povesti (în mod indiscret sau răutăcios). Hoțește s-a mutat, soro, nici n-am băgat de seamă, raporta țața Niculina vecinelor. PAS, Z. I 89.