RÁRIȘTE (< rar) s. f. Pădure sau porțiune de pădure în care arborii sunt rari. R. de limită, vegetație caracteristică pentru etajul subalpin, care face tranziția de la pădurea încheiată la tufișurile subalpine. Este alcătuită din arbori din ce în ce mai rari și mai scunzi, deformați de vânt (adesea cu formă „de steag”), chirciți, printre care se dezvoltă tufe de jneapăn din ce în ce mai abundente o dată cu creșterea altitudinii. În decursul timpului, ca urmare a pășunatului în golul de munte, cele mai multe rariști au dispărut, fiind înlocuite de vegetație de pajiște sau tufărișuri scunde de ienupăr și afin. Se situează între limita superioară naturală a pădurii încheiate și limita superioară a arborilor izolați.