RAVAGIU, ravagii, s. n. (Mai ales la pl., de obicei în legătură cu verbul «a face») Pagubă, distrugere, pustiire (cauzată de furtuni, de boli etc.). Bolile sociale [în Antile], fac ravagii: malaria dezolează populația țărmurilor joase. V. ROM. aprilie 1954, 65. – Pl. și: (învechit) ravagiuri (NEGRUZZI, S. III 61).