reciproc, ~ă [At: SIBINEANU, C. 44/22 / V: (înv) ~eți~, rețiproacă sf / Pl: ~oci, ~oce / E: lat reciprocus, -a, -um, fr reciproque, ger reziprok] 1 a (D. fapte, fenomene, sentimente etc.) Care acționeză unul asupra celuilalt, exercitând astfel o influență care vine din amândouă părțile. 2 a (Pex) Care angajează în egală măsură părțile contractante. 3 a (Grm; îs) Reflexiv ~, (înv) verb ~ Forma verbală care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind efectele acțiunii făcute de celelalte. 4 a (Log; îs) Propoziții (sau judecăți) ~oce Propoziții (sau judecăți) în care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte și invers. 5 a (Mat; îs) Ecuație ~ă Ecuația care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia. 6-7 sf, a (Mat; șîs teoremă ~ă) (Teoremă) care are ca ipoteză concluziile teoremei respective, iar drept concluzii ipoteza teoremei respective. 8 a (Mat; îs) Numere ~oce Numere care, înmulțite unul cu celălalt, au produsul egal cu unitatea. 9 a (Mec; îs) Figură ~ă Figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. 10 av (Înv) Invers, viceversa.