RECÎȘTIGA, recîștig, vb. I. 1. Tranz. A cîștiga (ceva) din nou; a redobîndi, a recăpăta. Judecînd mai rece, ușor s-ar fi putut convinge ce rău ales era momentul, pentru a recîștiga favoarea monarhului. EMINESCU, N. 135. ◊ Fig. Se împacă și el destul de greu cu școala, rămînînd repetent și recurgînd probabil la examene particulare pentru a recîștiga anii pierduți. CĂLINESCU, E. 32. 2. Refl. (Neobișnuit) A-și reveni, a se reculege. După prima întrebare, desăvîrșit de bine știută, m-am recîștigat cu totul. GALACTION, O. I 58.