redută sf [At: TEODOROVICI, I, 219/17 / V: (înv) ~dut (Pl: reduturi) sn, (reg) răd~ / Pl: ~te, (rar) ~uți / E: rs редут , ger Redoute, fr redoute] 1 Lucrare de campanie de formă poligonală, construită pentru apărarea circulară și care constituia ultimul punct de sprijin în cadrul pozițiilor fortificate. 2 Mic fort de apărare, înconjurat de șanțuri. 3 (Înv) Local public de petrecere cu muzică și dans. 4 (Înv) Bal mascat.