REGRET, regrete, s. n. Părere de rău, cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvîrșirea unei fapte nesocotite; remușcare. Întîlni ochii lui Varga, întrebători, dar strînse din umeri, cu fața mîhnită de regrete. REBREANU, P. S. 123. Orașele sub ochii-mi le văd zăcînd de-a rîndul, Și unul după altul, mai repede ca gîndul... Se șterg, fără să-mi lase vreo urmă de regret. MACEDONSKI, O. I 52. Valuri de regrete surde o năvăleau din toate părțile. Sufletul i se umplea de întuneric, ochii de lacrimi. VLAHUȚĂ, O. A. 299. ◊ (Poetic) Trei petunii subțirele Farmec dînd regretelor Stau de vorbă între ele: – Ce ne facem, fetelor? TOPÎRCEANU, B. 48. ◊ Loc. adv. Cu tot regretul = regretînd mult, cu multă părere de rău. E cam larg în spete, i-o spun cu tot regretul. MACEDONSKI, O. I 167.