REPAUS, repausuri, s. n. (Și în forma repaos) Stare în care e întreruptă orice funcție sau activitate; odihnă; liniște. Statul pune apoi la dispoziția scriitorilor... case de repaus și de muncă. SAHIA, U.R.S.S. 192. Din chaos doamne-am apărut Și m-aș întoarce-n chaos Și din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos. EMINESCU, O. I 177. Dupe repaos, colinda prin pustii reîncepe cu aceeași plăcere. ODOBESCU, S. III 17. ◊ Expr. (Mil.) Pe loc repaus! v. loc (I 1). ♦ Răgaz. (Atestat în forma regională răpaos) Ștefan se folosi de acel scurt răpaos, spre a zidi... mănăstirea Războieni. ARHIVA, R. I 117. ♦ (Fiz.) Stare a unui corp în raport cu un alt corp sau cu un sistem de referință, în care distanțele dintre punctele corpului considerat și punctele corpului sau ale sistemului de referință nu variază cu timpul. – Variante: (regional) răpaos, răpaus (SBIERA, P. 61), repaos s. n.